Printr-o scrisoare semnată de conf. univ. dr. Virgiliu-Leon Ţârău, vicepreşedinte al CNSAS, am fost invitat la sediul instituţiei să văd două dosare întocmite de fosta Securitate pe numele meu. Încă de la intrare m-a întâmpinat tânăra doamnă Adela Guinea care, foarte îndatoritoare, m-a condus în sala de lectură şi a cerut să-mi fie aduse documentele.
Eram într-o stare de spirit proastă întrucât cu numai câteva zile în urmă îmi luxasem umărul drept şi îmi purtam mâna legată de gât cu o faşă de tifon (mă întrebam dacă arăt ca un erou întors din război sau ca un cerşetor). În plus, citind dosarele, urma să retrăiesc momente din studenţie (primăvara lui 1967) care îmi provocaseră multă suferinţă. În aşteptarea dosarelor, îl auzeam, în minte, pe anchetatorul cu înfăţişare de bărbat tomnatic, roşcat şi pistruiat, ţipând la mine asurzitor, de la o distanţă de numai câţiva centimetri de faţa mea: "O să te împuşcăm, nemernicule, la groapa de gunoi de la marginea Bucureştiului. O să putrezeşti acolo, plin de viermi, după ce câinii vagabonzi o să-ţi mănânce maţele!" Înţelegeam ce zicea, dar nu înţelegeam de ce îmi vorbea cu atâta ură. Aveam 19 ani şi vina mea consta în faptul că în unele discuţii particulare şi în scrisori adresate unor prieteni (datând de la vârsta de 18 ani) făcusem observaţii critice în legătură cu modul cum se trăia în România.
Au venit în scurtă vreme dosarele şi le-am citit cu atenţie. Mi se părea că o parte din viaţa mea "cură/ încet repovestită de o străină gură". Totuşi, mi-a făcut foarte bine lectura lor, mi-a clarificat o situaţie care, lipsită de un suport scriptic, devenise nebuloasă în memoria mea...
"RPR/ MAI/ strict secret/ Direcţia 3/ Serviciul 6/ Biroul 1/ Dosar de verificare 9837 privind pe ŤMoldoveanulť şŤMoldoveanulť, numit şi Ťobiectivulť, eram eu, pentru ofiţerii de Securitate. Preferam să mi se spună "Bucovineanul" fiin
