Autoritatile locale fierb, de cateva zile, din cauza unor falsuri in baza carora urma sa se faca o tranzactie imobiliara de cateva sute de mii de euro, in Timisoara; o inselaciune care l-ar fi pagubit pe unul dintre nababii orasului. Inselaciunea a iesit la iveala dupa ce omul a facut o verificare suplimentara in arhiva Primariei Timisoara si a vazut ca unul dintre acte era falsificat, in numele Municipalitatii. Cazul a aparut in presa si a generat autosesizarea instantanee a autoritatilor. De aplaudat - daca ne amintim de atitudinea fostului regim, din anii 2000 - 2004, cand ignorarea subiectelor de presa care dezvaluiau un posibil caz de coruptie parea sa fie parte din fisa postului in cazul sefilor de institutii. Freamatul lor dovedeste atentie in tratarea problemelor cetateanului si respectarea acelui "Nimeni nu e mai presus de lege". Elanul ti se taie, insa, cand stai sa aprofundezi putin problema si, luand pozitia ganditorului de la Hamangia, incepi sa numeri pe degete intrebarile carora nu le gasesti raspunsul :
Cate cazuri similare au fost inregistrate in ultima vreme la Politie si la Parchet? 38 - spune Politia, mai comunicativa decat Parchetul -, dintre care doar unul a ajuns in instanta, restul "decolorandu-se" pana la nuanta N.U.P.-ului sau S.U.P.-ului. La Parchet, la Politie, in timpul navetei dosarului intre cele doua institutii? Cine stie? Si pe cine intereseaza sa verifice, retroactiv, dosarele? Deci, teoretic, 38 de familii au ramas fara casa ori fara teren si in imposibilitatea de a-si mai recupera vreodata paguba, de vreme ce dosarele nu au ajuns la faza de sentinta definitiva si irevocabila.
Se poate lucra, cu falsuri, in numele unei institutii, fara sprijinul cuiva din respectiva institutie? Teoretic, nu. Practic, se pare ca da - la fel cum, in anii trecuti, de exemplu, ni s-a demonstrat ca se putea face contrabanda fara implicarea
