Conceptul „cool dâmboviţean“ are accepţiuni diferite în funcţie de vârstă. Dacă unii stabilesc trendul, ceilalţi îl urmează din inerţie şi spirit de turmă. Sursa: Sorin Antonescu

Cool este omul pe care-l vezi, îl auzi şi zici: «Mi-aş dori să fiu ca el!»“, crede Gianina Corondan, căreia toată lumea îi zice că e cool, deşi ea, „Gigi Contra“, se crede prea convenţională. În Bucureşti, e cool să nu vrei să fii cool, să nu te duci cu turma. Cu toate astea, de multe ori, oamenii din Capitală sunt cool din inerţie. Iar alţii pun semnul egal între „cool“ şi „fiţe“.

De-a stânga şi de-a dreapta Dâmboviţei, e cool să fii urban şi să ignori ochii care se holbează când faci jogging, să fii ecologist, să militezi pentru piste de bicicletă, să porţi tenişi coloraţi, cu un şiret roşu gâtuit la stângul şi unul verde agăţat la dreptul, să bei ceai şi să citeşti la Cărtureşti.

„Bucureştiul e atât de pestriţ încât n-ai cum să dai o singură definiţie cuvântului. Sunt foarte multe trenduri. Adică ce e cool la liceu nu e şi la facultate, există tineri care-şi beau cafeaua în Dorobanţi şi alţii care se întâlnesc noaptea în Cotroceni, într-o casă veche“, crede Mihai Morar, pentru care sunt „foarte tari“ melcii cu vanilie de la French Bakery.

Nu se dă reţetă,nu se face în grup

„Chiar dacă e folosit suficient de des încât să pară un cuvânt complet stors de prospeţime, cool e, din fericire, ceva ce nu se poate fabrica în serie“, crede Răzvan Exarhu, bucureşteanul „mişto“ care s-a mutat la ţară. Ca să fii considerat cool nu trebuie să respecţi o reţetă de succes, ca pe o prescripţie de la medic.

Trebuie însă să ai încredere în tine, să nu-ţi pese de privirile care-ţi măsoară hainele urbane, să sorbi liniştit dintr-o băutură într-un subsol întunecat de bar, să ignori traficul pe muzica ce vine din căşti, să dai gata 15