Anul 1984 primăvara. O unitate militară din sudul ţării. Trebuia să facem curat în biroul ofiţerului politic (un colonel) în care se zugrăvise. Încăperea avea vreo 50 de metri pătraţi şi o mare masă verde în mijloc. Am curăţat cu temeinicie fiecare colţişor (ni se promisese o permisie) după care, pe la ora şase seara, cînd plecaseră toţi ofiţerii, ne-am gîndit că ar fi momentul să ne destindem şi să profităm puţin de confortul acelui spaţiu pe care-l aveam în grijă şi care nu se compara cu locurile permise nouă, soldaţilor de rînd. Cineva a sărit gardul unităţii şi s-a dus în sat să cumpere cîte ceva de mîncare şi mai ales de băut: vin, votcă şi o conservă de tablă cu suc de roşii, ca să ne preparăm cîte un Bloody Mary. Am început petrecerea la care ne trebuia bineînţeles şi muzică. Am deschis marele aparat de radio cu lămpi, instalat pe o comodă. Spre surpriza noastră era fixat pe "Europa liberă", pe unde scurte. Ne-am gîndit că ofiţerul politic trebuia să fie informat şi, după ce am ascultat şi noi cîteva minute de ştiri din lumea liberă, l-am mutat în altă parte. Am început să bem şi să spunem poveşti.

La un moment dat, ne-am adus aminte de un coleg de-al nostru aflat în acel moment la un etaj mai jos al aceleiaşi clădiri, de gardă la drapel. Ne-am gîndit să-l chemăm şi pe el. Era un băiat cu ochelari, subţirel şi temător, pe care îl poreclisem Ţapu. Dar, pentru că într-un dulap găsisem nişte uniforme de-ale ofiţerului politic, cuiva i-a venit o idee. Într-un rîs general, şi-a pus cascheta şi tunica, pe ai cărei umeri erau cusuţi epoleţii de colonel. Cîţiva colegi au coborît jos şi i-au spus Ţapului că în unitate e o mare inspecţie cu o mulţime de ofiţeri şi că trebuie să aibă grijă la ţinuta pe care o are în post. Băiatul şi-a încheiat copca de la gît, şi-a aranjat boneta să aibă stema în frunte şi şi-a bombat pieptul trăgînd aer pe nări. După cîteva m