- Istoric - nr. 63 / 29 Martie, 2008 Parca nici nu se putea concepe ca, la Chisinau, cu prilejul celei de-a 90-a aniversari a unirii Basarabiei cu Patria-mama - Romania, urmasii fostului candva "jandarm al Europei", actualii catelusi rusofoni, dresati sub steaua rubinie a Kremlinului, sa nu isi dea spectaculos in petic. Cu ochii pe tot ce misca, venind dinspre TARA, si vorbeste in limba lui Eminescu prin Piata Marii Adunari Nationale, locul renasterii sperate, in acel an 1991, timp al incoltirii nadejdilor care incepeau sa urce dealul, al demnitatii si verticalitatii romanesti de dincolo de Prut, unde pe atunci batea, dupa cum spunea poetul si academicianul Grigore Vieru, "ceasul de aur" al doritei redesteptari a fratilor nostri basarabeni, KGB-istii de stil nou s-au napustit asupra rostirii romanesti, inainte de toate. Ciracii "polcovnicului rosu", Vladimir Voronin, s-au aflat la datorie platita si, porniti sa aplice spusele servilului Pristanda, s-au napustit si ei pe "preopinentii" care indrazneau sa afirme ca "limba moldoveneasca" este o inventie stalinista, ca Basarabia-i pamant romanesc, ca suntem, de o parte si de alta a Prutului,care "sta intre noi si plange", un singur popor, cu o singura limba si un "un singur mormant / la Putna lui Stefan cel Mare". Dovada ca prin Basarabia, "sora noastra cea mezina", "furata, tradata, mereu", porunca "ciocu' mic!" s-a reinstalat. S-au reinstalat hotii pe furata Mosie Stefana. Adica, pe acolo pe unde, in cumplitii ani ai celei de-a doua rapiri a Basarabiei, prin notele ultimative din luna iunie 1940, urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, se clama: "Cine gura mare are, cinci ani taie la sare!". Timpul a trecut. Naravurile au ramas. Ce-i drept, nu mai sunt oamenii trimisi in Siberia. Dar frica acelui "Pahod na Sibir", bagata in oase de rusi, persista precum strontiul. Motiv pentru care este potrivit sa le amintim, aici, rus