Cu doar câteva luni în urmă, Mihai Paloş apărea în paginile Gazetei de Sud, de pe patul străin al unei încăperi reci de spital, vorbind despre viaţa sa, în care a intrat nedorită o boală de lux: leucemia. Pentru un transplant care să-i ofere şansa de a trăi, tânărul are nevoie de 150.000 de euro. Pentru că sunt cazuri în care banii, dacă îi ai, pot cumpăra chiar şi sănătatea. Un băiat firav, cu ochii mari, care privesc mai mult într-o parte, stă în camera încălzită din care liniştea a ieşit acum un an, fără să se mai întoarcă. Şedinţele nenumărate de otravă chimioterapeutică picurată cu regularitate în organismul plăpând i-au slăbit trupul ce pare dureros de fragil, aşa cum stă întins în pat. Un nod stingher îi strangulează vorbele şi-l face să înghită des, aproape la fiecare două cuvinte. Undeva, aproape de el, un broscoi verde din pluş îi ţine de urât în fiecare zi, când rămâne singur. Pe perete, o icoană îi veghează tristeţea şi îi alină durerea ce-i cuprinde corpul după fiecare şedinţă de tratament. Din iulie, ieşirile cele mai dese au luat destinaţia Secţiei de oncologie. Diagnosticul, după urechea surdă a specialiştilor Mihai a început să se simtă rău prin februarie anul trecut. „Primul simptom a fost oboseala. Medicii au dat vina pe astenia de primăvară şi ne-au recomandat vitamine şi fructe. Când i-au apărut apoi nişte bubiţe pe cap, i s-a spus că trebuie să meargă la dermatolog“, povesteşte Cristina, partenera sa în coşmarul bolii cu nume de sentinţă. „Ganglionii de la gât i-a tratat apoi cu diclofenac, după sfatul doctorului. Cu două săptămâni înainte de 9 iulie, şi-a făcut analizele la un cabinet particular. Toate au ieşit bine. «Să mănânci şi tu mai multă carne şi ficat. Şi să iei vitamine, că eşti obosit din cauza asteniei de primăvară». Aceasta a fost recomandarea specialistului. De pe 1 iulie, a început să se simtă din ce în ce mai rău. Sâmbătă,