Noi le spunem roşii, aproape tot restul lumii tomate. Este o legumă din familia solanaceelor, rudă apropiată cu vânăta, cartoful, ardeiul iute şi… tutunul! Povestea străveche şi valoarea actuală a acestei solanacee

Noi le spunem roşii, aproape tot restul lumii tomate. Este o legumă din familia solanaceelor, rudă apropiată cu vânăta, cartoful, ardeiul iute şi… tutunul! Este originară din zona centramericană, foarte răspândită din Mexic până în Peru. Cuvântul tomato derivă, de altfel, din tomatl, aşa cum este denumită în dialectul Nahuatl. Este o plantă perenă, dar în climatul temperat creşte anual, atingând de obicei o înălţime de 1-3 metri, pe o tulpină lemnoasă destul de fragilă, dar care se poate căţăra, acoperind alte plante. Denumirea ştiinţifică este lycopersicum (piersica lupului) sau lycocarpum (fructul lupului).

Contribuţie spaniolă

Cei care au cercetat istoria acestei plante sunt de acord, aproape în unanimitate, că varietăţi sălbatice de tomate creşteau pe colinele peruane, de unde au fost reluate şi “domesticite” de crescători mexicani. Fără nici un dubiu, colonizarea spaniolă a avut un rol esenţial în răspândirea globală, sămânţa de roşii fiind dusă mai întâi în tot bazinul Caraibelor, apoi în Filipine, de unde s-a răspândit cu repeziciune pe continentul asiatic. Evident, spaniolii au adus tomatele şi în Europa, unde acestea s-au acomodat imediat la clima mediteraneeană şi există dovezi că erau folosite drept hrană încă din anii 1600. Cea dintâi carte de bucate în care apar roşiile a fost publicată în 1692, la Napoli, iar autorul propunea reţete culinare de sorginte spaniolă.

Anglia şi America de Nord

Interesant este faptul că planta a apărut târziu în Anglia şi în coloniile ei nordice, iar într-un Herbal, publicat în anii 1600, se recunoştea că legume este consumată în Spania şi Italia, dar se su