Sorin Oprescu vrea din nou primaria Capitalei, desi, dupa ultima infrangere, extrem de dureroasa, in fata lui Traian Basescu, anuntase ca o a treia candidatura ar fi penibila. Ca dovada, in 2004, PSD a fost reprezentat glorios de Mircea Geoana, iar un an mai tarziu de Marian Vanghelie.
Nici anul acesta, nimic nu prevestea relansarea lui Sorin Oprescu. De fapt, pare mai degraba ca doctorul a fost atatat cu declaratii si sondaje pana cand a ajuns sa creada el insusi ca are o sansa reala si a treia oara ar putea fi cu noroc. A ajuns sa creada atat de tare incat nu exclude o candidatura pe cont propriu in ipoteza nominalizarii lui Vanghelie. Are insa Sorin Oprescu o sansa reala sa devina primarul general al Capitalei?
Rasfatat de presa, tradat de colegi
Sorin Oprescu este eternul candidat - ori la primarie, ori pentru portofoliul Sanatatii- mereu la mustata de victorie, mereu tradat din interior. Este o imagine cu doua taisuri. Pe de-o parte stampila "infrantul de serviciu" nu este foarte fericita.
Pe de alta parte victimizarea celui merituos, dar mereu eludat de cei care-l urasc, pentru virtutile sale de buna seama, poate aduce beneficii insemnate.
In fata lui Traian Basescu a facut figura foarte buna si intrarea acestuia in cursa a fost ghinionul vietii lui Oprescu. Ar fi castigat probabil in fata oricarui alt candidat. Ce-i drept, nu l-am auzit vreodata pe Sorin Oprescu incluzind Magurele in Bucuresti.
Si-a spalat, intr-o oarecare masura, imaginea de perdant in razboiul cu Eugen Nicolaescu, pe care l-a castigat in instanta, dupa care a fost primit ca un erou la Spitalul Universitar. Anii petrecuti la sefia acestui spital i-au adus si renumele, bine meritat spun fostii sai colaboratori, de bun manager, dar si o relatie excelenta cu presa.
Sorin Oprescu a fost intotdeauna un rasfat
