M-am bucurat mult când Costel Busuioc a zdrobit inimile spaniolilor cu vocea sa de înger rănit.
Cu atât mai mult cu cât cazul „Mailat“ aruncase o pată urâtă asupra conaţionalilor noştri, ajunsesem taraţii bătrânului continent. Cu toată această satisfacţie sufletească, tot am rămas trist. Aş fi vrut ca România să fie cunoscută nu doar printr-un băiat necăjit care-şi înfruntă destinul, ci prin cultura sa. Printr-un inventator, printr-un profesor strălucit sau - de ce nu - printr-un ministru de externe sau un comisar european sclipitor. Încă visez... O rază de lumină mi-a apărut zilele trecute când din partea prestigioasei Edituri „Peter Lang“ am primit cartea „Pluralisation religieuse et société en Roumanie“, a lui Laurenţiu D. Tănase. Publicată în prestigioasa colecţie „Publications Universitaires Européennes; Bern, Berlin, Bruxelles, Frankfurt am Main, New York, Oxford, Wien, 2008“ - seria sociologie - cartea costă 58 de euro (ştiinţa şi cultura sunt scumpe oriunde în lume!). Studiul este unic în felul său şi acoperă un mare gol. Oricine a bântuit prin bibliotecile marilor universităţi ştie că în dreptul ortodoxiei apar, cu foarte mici excepţii, studii doar despre greci şi ruşi, ca şi cum ortodoxia românească nu ar exista. De aceea este de apreciat şi iniţiativa Patriarhiei de a sprijini două proiecte: „Istoria teologiei ortodoxe din secolul XX şi începutul secolului XXI“, sub coordonarea pr. prof. univ. dr. Viorel Ioniţă, respectiv „Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti“, de acad. pr. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu. Care în mod firesc vor trebui traduse în limbile de circulaţie internaţională.
Cartea lui Laurenţiu D. Tănase este inedită, pentru că ea investighează sociologic diversele „culte etnice“ din 1918 până în prezent. Este studiată academic relaţia dintre Biserică şi stat dea lungul timpului, noile mişcări religioase, disidenţele ortodox
