Biblioteca Centrală Universitară are în spate o istorie impresionantă. Inaugurată la 14 martie 1895, fiind un dar din partea regelui către studenţimea bucureşteană, sub denumirea de "Fundaţiunea Universitară Carol I", biblioteca a fost inaugurată din "dorinţa de a înfiinţa un aşezămînt spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din ţară, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă". Aceasta a fost şi una dintre cauzele pentru care, la venirea comuniştilor, mai exact în 1948, printr-un decret, "Fundaţiunea Universitară Carol I" a fost desfiinţată, fiind confiscată de noul stat român sub denumirea de Biblioteca Centrală Universitară "C. I. Parhon".
La Revoluţie, în decembrie 1989, clădirea a fost incendiată, iar focul a distrus jumătate de milion de documente, 12.000 de volume de carte bibliofilă, numeroase ex-libris-uri, hărţi vechi şi aproape 3700 de manuscrise aparţinînd unor mari personalităţi ale culturii române, printre care Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Coşbuc, Blaga, Alecsandri, Ion Ghica, M. Eliade (ale cărui manuscrise tocmai fuseseră achiziţionate). A urmat însă reconstruirea ei, între 1990-2001, sub egida UNESCO, directorul general Federico Mayor făcînd un apel către toate guvernele, organizaţiile, instituţiile politice de a participa la reconstrucţia şi modernizarea bibliotecii. Solidaritatea umană a reuşit ca, în numai cîţiva ani, să readucă la viaţă biblioteca, refăcînd fondul de publicaţii. Bibliotecile din România au primit atunci donaţii de peste 100.000 de volume de la persoane şi instituţii din ţară şi peste 800.000 de volume, de peste hotare, o parte revenind şi BCU.
În prezent, BCU este una dintre cele mai bine puse la punct biblioteci universitare din Europa, fiind şi prima din România care şi-a creat o infrastructură informatizată complexă. BCU cuprinde o unitate centrală, 15 biblioteci de facultate şi primeşt
