Limba romana a fost aparata de un adevarat "cerber" al epocii moderne. Acesta a fost George Pruteanu. Si ma gindesc cu tristete ca am pierdut inca o particica din spiritul unei tari macinate de tranzitie si de nestatornicie. Si poate ca nu ar fi fost un eveniment, daca nu il stiam asa cum il stia toata lumea de fapt - un personaj vioi si plin de energie, peste care parca nu mai treceau anii.
Imi aduc aminte cum stateam cu toata familia sa-i urmaresc emisiunea si cu mare interes imi placea sa vorbesc despre problemele pe care le aducea in discutie. "Doar o voba sat-i mai spun" a fost de referinta. Si nu numai pentru o limba romana corecta, ci pentru intreaga societate a anilor '90, aducind un strop de echilibru in acea perioada tulbure.
Om politic, membru a diferite partide, senator din 1996, toate sint detalii umbrite de activitatea culturala intensa. Dar nu pot, in acest context, sa nu reamintesc "Legea Pruteanu", dezbatuta timp de 7 ani pina la promulgare, din cauza subiectului extrem de delicat - inlaturarea oricarei influente a limbilor straine asupra vietii de zi cu zi a romanilor.
A publicat constant critica literara si a avut diverse lucrari culturale ca profesor universitar, lingvist - printre care si traducerea operei "Divina Comedia", de Dante. In ultimii ani a militat impotriva programelor si a materialelor discografice de proasta calitate, stirnind reactii pozitive sau adverse, dupa caz, mai ales printre noi, tinerii.
Pentru mine, pentru tine, pentru noi, George Pruteanu este si va ramine cel mai fervent aparator al limbii romane.
Din pacate, acum, privim neputinciosi cum oamenii unor generatii se sting unul dupa altul. Nici nu m-am dezmeticit bine dupa moartea lui Florian Pitis, cind am ramas inmarmurit de pierderea unui corifeu al literelor. Timpul nu ne iarta. Joi, 27 martie, un OM a trecut de part
