● Va curge sînge / There Will Be Blood (SUA, 2007), de Paul Thomas Anderson.
În rolul care i-a adus cel mai binemeritat Oscar al ediţiei 2008, Daniel Day-Lewis nu mai are nimic din Daniel Day-Lewis. Are o faţă din aia autentic-americană şi autentic-de- epocă, lungă, mustăcioasă şi cu obrajii supţi, aşa cum vedem în vechile fotografii cu prospectori şi colonişti. În Va curge sînge, el joacă rolul unui petrolist, Daniel Plainview, care face avere în primele decenii ale secolului XX. La început, în 1898, îl vedem săpînd singur, apoi îl regăsim într-un mic grup de muncitori, în 1902. Secvenţele astea iniţiale sînt extrem de intense şi nu conţin dialog. Unul dintre tovarăşii lui Daniel moare, lăsînd în urma lui un copil pe care Daniel îl creşte ca pe propriul său fiu. Îl ia cu el atunci cînd merge să negocieze cu fermieri săraci care, fără să ştie, stau pe un ocean de petrol şi care-i vînd terenurile lor pe mult mai puţin decît valorează. Trec mai bine de 15 minute pînă cînd îi auzim vocea, şi frumuseţea ei vine ca un şoc: e o voce de mesmerist - îşi înfăşoară victimele într-un cocon de vocale şi consoane finale prelungite dezmierdător. (E modelată după vocea incomparabilului charmeur american John Huston, care în calitate de regizor a semnat unul dintre marile studii cinematografice ale rapacităţii, Comoara din Sierra Madre, iar ca actor, în Chinatown-ul lui Roman Polanski, a dat viaţă unui alt mare personaj care se îmbogăţea secînd pămîntul.) Această voce extraordinară şi-o foloseşte asupra micii comunităţi de fermieri din Little Boston, California, promiţîndu-le pîine (pînă atunci nu avuseseră destulă apă ca să poată cultiva grîu), slujbe şi şcoli, şi explicîndu-le că viitorul pe care se oferă să li-l construiască este unul întemeiat pe valorile familiei, pe legătura dintre el şi propriul său fiu. Numai că propriul său fiu nu e chiar propriul său fiu; viitoru
