- Politic - nr. 63 / 29 Martie, 2008 Intrigantul nostru national utilizeaza orice metoda pentru a se agata de viata romanului, confundand o tara cu puntea unei corabii ce si-a pierdut demult si sextantul si busola, iar un popor, cu un echipaj pe care, ca sa-l conduca dupa pofta inimii, trebuie mai intai sa-l dezbine. Marcat, inca din copilarie, de un complex (puternic) de inferioritate, dezvoltand, in acelasi timp, o dorinta feroce de razbunare pe toti si pe toate, individul se afiseaza in cele mai neasteptate locatii din care isi striga acuzatii, amenintand in stanga si in dreapta, comportandu-se ca "bastan”, "sef de gasca” sau... "mafiot de elita”. Comportamentul sau extaziaza toata pleava sociala de care nu ducem lipsa, ii aduce in culmea fericirii pe infractorii de toate felurile, pe neghiobi, pe trantori si chiar pe naivii ce-i percep "discursul” mincinos, drept adevar. Categoria din urma il vede chiar ca pe un binefacator, cautator de surse financiare sau doritor a "repara” inechitatea sociala pe care au adus-o cei aproape douazeci de ani de capitalism salbatic. Si le-a gasit! Nu din propria ograda, nu din ograda lui Necolaiciuc sau a Cocosilor, sau a altora ca ei, ci din... pensiile de serviciu, categorie din care fac parte si pensiile militarilor (osteni, politisti etc). Auzise individul de ceva carcoteli cu referire la pensiile fostelor cadre militare, mai mari decat ale altor categorii sociale, dar care nu acopera anii de frig, de marsuri grele, de alarme si convocari, de perioade mari in care militarul a stat departe de familie si de casa, fara sa poata fi, de multe ori, alaturi de cei dragi, la bucurii sau necazuri. Unii sunt bolnavi, altii au murit si nu s-au putut bucura de banii pensiei. Inainte de 1989, putini civili stiau ce inseamna sa stai la ordin, pana la indeplinirea misiunii, sau sa fii la datorie in zilele de sarbatoare cand tot crestinul era