Pasionaţi de arhitectură, regii Prusiei, mai târziu împăraţi ai Germaniei, au transformat, de-a lungul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, pădurile, dealurile, râurile şi lacurile din apropierea Berlinului într-o impresionantă curte imperială. Vila, din antichitate pânå în perioada modernå (VII)
Pasionaţi de arhitectură, regii Prusiei, mai târziu împăraţi ai Germaniei, au transformat, de-a lungul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, pădurile, dealurile, râurile şi lacurile din apropierea Berlinului într-o impresionantă curte imperială. Începând din anul 1745, Fredrick al II-lea a etalat ostentativ noua putere a Prusiei, transformând Potsdam, un mic centru cunoscut atunci pentru producerea textilelor, într-un ansamblu arhitectural complex.
La jumătatea secolului al XIX-lea domeniul se întindea pe o suprafaţă de 290 de hectare, având palate, vile, cabane şi pavilioane cu fântâni în variate stiluri, Palatul Sanssouci cu grădinile sale terasate în stil francez fiind poate cel mai cunoscut. Mulţi arhitecţi germani celebri în epocă au fost implicaţi în diferite etape în amenajarea şi extinderea ansamblului arhitectural de la Potsdam, printre ei numărându-se: Georg Wenzeslaus von Knobelsdorff, Ludwig Persius, Karl Frederick Schinkel, F.A. Stüler sau Paul Schultze-Naumburg şi peisagişti precum Pierre Josef Lenné and Hermann von Pückler-Muskau.
Neoclasicismul
Cariera lui Karl Frederick Schinkel a coincis cu o perioadă de tranziţie în istoria arhitecturii. Elementele decorative nu mai erau considerate parte integrantă a concepţiei arhitecturale, ci simple accente pentru faţadele severe ale stilului neoclasic. Teatrul Naţional, construit între anii 1819-1823, Noua clădire a Gărzilor, astăzi memorialul victimelor celor două războaie mondiale, şi impunătorul Muzeu Vechi, care adăposteşte o impresionantă colecţie de artă greco-romană
