Era sâmbăta dinaintea summitului, iar liniştea aproape nefirească din Aviatorilor şi până după Casa Presei ar fi trădat mai degrabă o staţiune de babe, decît atmosfera plină de nerv a unei simulări de coloane oficiale pe culoarul unic. Nu tu guri căscate, nu tu nimic. Aveam sentimentul că fusesem amăgiţi.
Era sâmbăta dinaintea summitului, iar liniştea aproape nefirească din Aviatorilor şi până după Casa Presei ar fi trădat mai degrabă o staţiune de babe, decît atmosfera plină de nerv a unei simulări de coloane oficiale pe culoarul unic. Nu tu guri căscate, nu tu nimic. Aveam sentimentul că fusesem amăgiţi.
Să simulezi că pe stradă trec cu maşina Bush, Putin sau familia Sarko, iar tu român mergător pe trotuar flancat de panseluţe roz bombon şi steaguri zglobii ca majoretele, nici măcar să nu ridici o sprînceană întrebătoare spre culoarul unic, asta da dovadă de ignoranţă naţională. Pe Kiseleff, doamnele discută despre ce trebuie făcut ca floarea din ghiveciul x să înflorească exact în ziua de Paşte, iar moşii tac. Se merge încet, aşa cum sugerează o fotografie de pe Victoriei din Bucureştiul interbelic, iar pe stradă coloana de maşini de la periferia deja celebrului culoar unic, toate cu geamurile lăsate şi distanţate între ele regulamentar, ca mărgelele de la gîtul fetei din faţa noastră, te ispiteşte să tragi cu urechea la momentele de intimitate consumate în maşină. Dacă unuia i se căşună să-şi pupe mai cu foc consoarta, iar trecătoarele – cuc pierd momentul unui oftat nostalgic, venit hăt, de jos, din zona burţii? E primăvară.
Sunt şi poliţişti. Mulţi şi cam urîţei, în ciuda insistenţelor ministrului David. Pe tot bulevardul, în pereche sau în grupuri, niciunde nu vezi doar unul singur, care năucit de plictiseală, să te ducă cu gîndul la sărmana prostituată încremenită la kilometrul 35 sau într-un loc mai dosni
