Oamenii talentaţi sunt îngemânaţi. Sofia Vicoveanca şi Benone Sinulescu au avut în trecut o bogată colaborare.
Oamenii talentaţi sunt îngemânaţi. Sofia Vicoveanca şi Benone Sinulescu au avut în trecut o bogată colaborare.
Cine a lucrat cu Benone a rămas surprins plăcut de uşurinţa cu care trece timpul, chiar şi atunci când volumul de muncă este mare. Pentru Sofia Vicoveanca, interpretul rămâne un unicat. “Mulţi au vrut să fie Benone, însă el a umplut săli întregi. Şi iată că azi şi-a menţinut repertoriul, iar glasul încă îi sună. El a fost singurul bărbat care a cântat mai pe înalte, cu glasul cu totul altfel şi atât de frumos ornamentat.”
Benone a fost un sprijin pentru tinerii interpreţi pe care i-a descoperit. Este intuitiv şi simte omul. “În celălalt «regim» erau acele festivaluri şi eram amândoi prezenţi. Întotdeauna avea lângă el un mic casetofon şi înregistra vocile noi. Atunci, nu era avalanşa asta de tineri interpreţi care voiau să cânte. Se făcea trierea foarte strict.” Benone i-a dăruit câteva cântece şi colegei sale: “«Ursăreasca», «Mult mi-i drag să cânt, să joc», o geampara legată de femeile care nu vor să muncească, şi un alt cântec, «De la mine pân’ la badea», un cântec de dragoste.”
INTELIGENŢĂ. Au făcut câteva turnee împreună şi peste hotare. “Ne aflam într-o ţară nordică pentru festivalul «Oameni pentru oameni». Toate fetele eram cazate într-o şcoală. Benone venea între noi, mai lucram, mai jucam şi fazan.” În Danemarca, după spectacol, un admirator a venit să o invite pe Sofia Vicoveanca la familia sa care se afla la sute de kilometri depărtare. “Nu ştiam o vorbă, comunicam prin semne. Dat fiind că erau gustări foarte ciudate, cu dulce, cu maioneză, crudităţi cu frişcă, Benone îmi şopteşte: «Du-te, că oi mânca şi tu o supă sau o friptură ca lumea!». În sfârşit, m-am dus şi când am reveni
