Directorul Dorin Dobrincu povesteşte dificultăţile cu care se confruntă. Sursa: Codrin PrisecaruSursa: Codrin Prisecaru

1 /.

Dorin Dobrincu, directorul Arhivelor Naţionale ale României (ANR), a sintetizat pentru „Evenimentul zilei“ situaţia instituţiei pe care o coordonează de aproape un an. Istoricul remarcat la Iaşi pentru studiile privind comunismul românesc a vizitat redacţia EVZ, unde „a disecat“ cultura instituţională a ANR. Dobrincu a vorbit deschis despre dosarele „periate“, despre „mapa profesională“ a lui Traian Băsescu. Despre fondurile arhivistice inaccesibile cercetătorilor, despre oamenii Securităţii care au păzit ani la rând secretele murdare ale trecutului. Despre o nouă lege, modernă, referitoare la toate arhivele din ţară.

Traseu: de la Scurtu la Lungu

Arhivele s-au înfiinţat în Ţara Românească şi Moldova prin Regulamentele Organice (o primă formă constituţională din provinciile noastre istorice), în 1831-1832. După unificarea instituţiilor, care a urmat Micii Uniri de la 1859, ele au intrat sub pulpana Ministerului Instrucţiunii Publice. Au trecut ani, şi viaţa românilor s-a colorat în roşu. Roşu bolşevic. În 1951, Arhivele au trecut în subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Se ştie: în comunism, trecutul se rescrie aproape continuu în funcţie de necesităţile Partidului. „Aproape patru decenii a fost o atmosferă cazonă pură. Urmele acestei perioade se resimt încă. Până în 1989, la conducerea Arhivelor au fost foarte mulţi generali, inclusiv generali de Securitate“, radiografiază Dobrincu. Revoluţia din 1989 n-a adus ruptura de epoleţii conducătorilor. „Ultimul militar cu grad care a deţinut funcţia de director general a fost Ioan Alexandru Munteanu, care intrase în conflict cu Ceauşescu, la sfârşitul anilor ’80. El făcuse închisoare la Aiud. Şi a fost instalat imediat după ’89 de puternicii zilei“, îşi