Benone Sinulescu s-a născut cu cântecul pe buze. “Cântam, probabil, chiar din burta mamei!”, exclamă interpretul. Benone Sinulescu s-a născut cu cântecul pe buze. “Cântam, probabil, chiar din burta mamei!”, exclamă interpretul.

A avut o copilărie frumoasă, petrecută pe meleaguri de basm, într-un ţinut mioritic, cu munţi şi văi, prin care îşi face loc, şerpuind, într-un curs lin, Buzăul cu apele cristaline. “M-am născut în localitatea Siriu, o localitate de munte superbă, la 24 mai 1937. Casa noastră era situată între două ape ca o insulă.” Aşa începe povestea vieţii îndrăgitului interpret Benone Sinulescu.

Nume. “Cum am devenit Benone? Mama mea, Ileana, în timp ce era însărcinată, citea o carte despre Genoveva de Brabant. Am citit-o şi eu când eram mic, din curiozitate. Această Genoveva născuse şi ea un copil, un băiat pe care îl chema Benoni şi care avea o poveste extraordinară. Iar mama, captivată de această carte, şi-a pus în gând că, dacă va naşte o fată, o va numi Genoveva, în schimb, dacă va naşte un băiat, îi va pune numele Benoni. Între timp m-am născut eu, iar numele s-a transformat, din Benoni, în Benone. Eu am avut un frate pe care îl chema Constantin, era mai mare decât mine cu trei ani, dar a murit când avea 6 luni, de tuse convulsivă. Mi-aş fi dorit foarte mult să am un frate, dar… dacă aşa a fost scris...”, spune cu nostalgie îndrăgitul solist.

Copacul. “În familie, mama îmi zicea Beni, iar tata Nonu. Tatăl meu, Luca, era tâmplar de mobilă de lux şi orice lucru îi trecea prin mână era dichisit. De aceea, toţi copiii jinduiau după sania mea”, spune cu drag artistul.

“Aveam obiceiul de a mă urca prin copacii cei mai înalţi şi de acolo cântam cât puteam de tare, şi toată lumea zicea: «åsta e băiatul lui Luca!». Tatăl meu cânta la biserică. Era un foarte bun tenor. Probabil că pe el l-am moştenit eu! Câ