Campania electorala prezidentiala din Statele Unite este urmarita in Europa cu interes si pasiune, fiind perceputa ca o saga plina de surprize. Calitatile umane si intelectuale ale candidatilor au ajuns chiar si obiect de oarecare invidie pe aceasta parte a Atlanticului, unde putem auzi intrebari precum: "Ne puteti imprumuta macar un candidat de-al dumneavoastra?" Multi europeni cred ca toti cei trei candidati sunt extraordinari si ca, spre deosebire de alegerile precedente, America sufera mai curand de pe urma unei abundente de oferte.
Interesul europenilor pentru prezentele alegeri prezidentiale nu poate ascunde insa faptul ca nici ei nu stiu foarte clar ce asteapta de la acestea. Europenii isi doresc o America mai "normala", mai apropiata de propriile valori, dar in acelasi timp se tem ca o America mai modesta le-ar putea cere sa preia mai mult in materie de putere militara "hard".
SUA ca model sau SUA ca protector – aceasta "dilema europeana" este in sine una noua, pentru ca imediat dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, majoritatea europenilor i-au vazut pe americani concomitent drept pavaza impotriva intentiilor expansioniste ale Uniunii Sovietice si factor extern cheie pentru reconstructia morala si economica a continentului lor teribil de afectat.
Aceasta situatie nu mai este valabila. Prabusirea URSS, ranile pe care America si le-a provocat singura – in special in Irak – si ascensiunea spectaculoasa a Asiei au modificat perceptia europenilor fata de SUA. America a incetat sa fie protectorul sau modelul pe care l-a reprezentat, nici nu mai este singurul pol de influenta sau putere.
S-ar putea spune chiar ca Uniunea Europeana a devenit treptat o forta "normativa" in lume ca reactie la evolutia puterii americane. Europa a inteles de mult ca nu poate concura America pe terenul puterii "hard", dar, o data cu
