Marele naist, dirijor şi compozitor Gheorghe Zamfir şi îndrăgitul interpret Benone Sinulescu au trecut împreună prin numeroase peripeţii, pe vremea când erau elevi ai Şcolii Speciale de Muzică. Se cunosc din copilărie, de pe vremea în care erau elevi ai Şcolii Speciale de Muzică nr. 1 din Bucureşti.

Marele naist, dirijor şi compozitor Gheorghe Zamfir şi îndrăgitul interpret Benone Sinulescu au trecut împreună prin numeroase peripeţii, pe vremea când erau elevi ai Şcolii Speciale de Muzică. “L-am cunoscut prin 1956, la Liceul de muzică. Am fost colegi de dormitor, unde se fura sistematic. Lui Benone i-au fost furaţi banii de sub pernă. Mie mi-a dispărut buletinul de identitate, ceasul dar şi naiul dăruit de Fănică Luca. Am mers împreună la poliţie şi am făcut plângere şi a venit un poliţist, cu câinele. Hoţul a fost prins. Era un coleg de-al nostru, care acum trăieşte în Olanda, care a fost exmatriculat din şcoală, fără drept de reînscriere”, îşi aminteşte maestrul Gheorghe Zamfir.

Nr. 1. “Perioada mare, a mea, cu Benone, a fost însă în momentul în care am devenit dirijor al Ansamblului Ciocârlia. Aveam 26 de ani. Ansamblul Ciocârlia era un laborator uriaş, iar Benone făcea parte din acest gigantic laborator, era solistul numărul 1. Avea un succes uluitor. El a transformat folclorul românesc zonal, din regiunea în care venea, într-o adevărată şcoală. Benone a devenit o instituţie naţională. După Maria Tănase, el a fost primul solist care a impus folclorul românesc la scară naţională. A avut succes extraordinar, oriunde mergeam. Plecam împreună în turnee, în aceeaşi cuşetă, şi în fiecare gară în care ne opream, dimineaţa, la ora 7:00, eram treziţi de grupuri de pionieri însoţiţi de profesoare, care veneau cu foarte multe buchete de flori. El, somnoros, dădea perdeaua la o parte şi mă ruga să-l ajut. Atunci ieşeam şi le spun