Sunt persoane care nu reusesc vreodata sa depaseasca fobia legata de interiorul spitalului. Numai gandul ca, intr-o zi anume, se vor vedea nevoite sa-si petreaca o perioada intr-un spatiu cu aer inchis, vopsit in nuante dezolante, intr-un pat prea ingust pentru a fi confortabil, da nastere unei reticente usor de inteles. Printre acesti anti-simpatizanti ai celei mai mari unitati sanitare din judet, Spitalul Clinic de Urgenta Constanta, o intalnim pe Ligia Moldovan. Nu-i este frica de frecventele boli nozocomiale, pe seama carora a luat nastere zicala "in spital intri sanatos, iesi bolnav". Nici nu o trec fiorii la auzul zanganitului provocat de ustensilele medicale. Dimpotriva. Isi petrece mare parte din timp la ultimul etaj al spitalului, unde se afla cei care sunt cu mult mai aproape de cer decat toti ceilalti, copiii. Nu se bucura de nicio satisfactie financiara, dar, desi pare absurd pentru majoritatea dintre noi, se considera norocoasa pentru faptul ca i-a fost acordat dreptul de a petrece mai mult timp alaturi de ei. Alaturi de copiii care se afla in evidenta Sectiei Hematologie Pediatrica.
Suferinta curmata de un zambet Ligia Moldovan a terminat, in 2005, Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din cadrul Universitatii "Ovidius", iar in prezent, face parte din Asociatia Psihosomatica. De la inceputul anului, se ocupa, zilnic, atat de consilierea copiilor care au fost diagnosticati cu cancer, cat si de cea a parintilor. Munceste voluntar pentru a incerca sa rupa un zambet de pe chipuri incruntate si sa gaseasca un inteles, impreuna cu micutii, pentru conceptul de neoplazie. Sa gaseasca raspuns la acel "de ce eu?" care le-a furat pofta de viata. Incearca sa nu faca vreo diferentiere intre ei. "Toate cazurile m-au impresionat. Toate sunt grele si au specificul lor", spune "psihologul de buna-voie" al spitalului. Nici nu ar avea cum, pentru ca
