Eva Ştefănescu este când balerina din corpul de balet al Teatrului Liric, când actriţa din muzicalurile pentru copii. Dragostea Evei Ştefănescu pentru balet a venit ca un lucru firesc. Nici n-ar fi putut fi altfel. „Mama mea a fost balerină a Teatrului Liric, aşa că, practic, am crescut aici. De mică veneam la spectacole, urmăream repetiţiile cu sufletul la gură, îmbrăcam costumele mamei“, povesteşte balerina. Anii au trecut, dar nu şi pasiunea pentru dans. O dorinţă încolţise în mintea sa: aceea de a ajunge la un moment dat pe scenă, la fel ca mama. Nimeni nu s-a împotrivit atunci când micuţa şi-a exprimat pasiunea. Părinţii au susţinut-o şi au înţeles-o. Aşa se face că, din clasa a IV-a până în clasa a XII-a, Eva Ştefănescu a părăsit Craiova. Bucureştiul, cu al său Liceu de Coregrafie, era locul care o putea ajuta să-şi vadă visul împlinit. A muncit mult, şi-a dorit din tot sufletul să răzbească, mai ales atunci când munca i se părea extrem de grea şi ar fi vrut să renunţe. Păpuşile şi jocurile copilăriei au fost înlocuite cu poantele şi micuţa rochiţă de balerină. Drumul spre scenăEfortul său a fost răsplătit. La sfârşitul liceului s-a reîntors în Craiova. Scena Teatrului Liric, acolo unde se înfiripase dorinţa de a deveni balerină, o aştepta. A reuşit. Primul concurs de angajare a fost trecut, astfel că, în 2001, a ajuns solistă de balet. Maria din „Fântâna din Bahcisarai“ a cucerit. Solicitările pentru spectacole au început să curgă. Nimănui nu îi trebuia prea mult timp să-şi dea seama că Eva merită să evolueze acolo, în faţa marelui public. Vestita regizoare Migri Avram Nicolau a văzut-o, i-a plăcut şi i-a încredinţat primul mare rol, într-o operetă pentru copii, Frumoasa din „Frumoasa din pădurea adormită“. I-a urmat Ilenuţa din „Drumu-i lung, povestea scurtă“, copilul cel mic, Michael, din „Peter Pann“, de Florin Comişel, pe un libret de Cezar Ţipa, î