Nascuta în Egipt, Maria a fugit de acasa când avea doisprezece ani si s-a dus la Alexandria pentru a-si satisface nesatioasa patima a desfrânarii cu orice barbat, nu pentru bani sau daruri, ci doar pentru placerea trupeasca. A trait astfel peste saptesprezece ani pâna când, într-o zi, a vazut în port o corabie plina cu tineri ce se pregateau de plecare, si s-a alaturat lor în calatoria catre Ierusalim, platind drumul pe mare cu pacatele trupului ei. Toti se grabeau sa mearga la marea sarbatoare a Înaltarii Sfintei Cruci a Domnului, iar ea, nerusinata, s-a luat dupa multimea ce intra în biserica, dar ajunsa în pridvor o putere nevazuta o oprea pe Maria sa intre. Lumea trecea pe lânga ea, toti o împingeau, dar ea nu se putea clinti din loc. Si atunci a simtit pâna în strafundurile fiintei cumplita stare de pacat care era însasi bariera ce o oprea sa intre. Hohote de lacrimi au cuprins-o, si cautând în jur ajutor, a vazut o fumoasa icoana a Maicii Domnului catre a strigat: „Fecioara Stapâna, care ai nascut cu trup pe Dumnezeu ca sa cheme pe pacatosi la pocainta, ajuta-mi mie desfrânatei sa intru pentru închinare în fata Sfintei Cruci, ca astfel sa ma despart de viata pacatelor si sa fug de ele oriunde ma vei povatui sa merg.” Dupa aceasta fierbinte rugaciune mila Maicii Domnului i-a îngaduit Mariei sa intre si sa-si plânga povara pacatelor sub Sfânta Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Apoi s-a întors la icoana Preacuratei Fecioare cu lacrimi de multumire pentru a primi sfatul pocaintei. Atunci a auzit un glas spunându-i: „De vei trece Iordanul, buna odihna vei afla.” Ascultând sfatul, Maria a trecut râul si a petrecut în pustiul acela în deplina singuratate, în geruri si arsita, fara adapost si fara hrana vreme de patruzeci si sapte de ani, pâna când a întâlnit-o Cuviosul Parinte Zosima, ieromonah la o manastire palestiniana, caruia batrâna pustnica i-a în