Nu demult, la Bragadiru, langa Bucuresti, s-a decis reconstituirea unui sat dacic.

Arheologii spun ca bordeiul din chirpici, atelierul de olarit si fieraria, casa cu doua camere si sanctuarul vor reda cu mare exactitate viata dacilor de acum doua milenii. Amplasarea satului dacic in zona rurala a Romaniei vrea sa fie simbolica. Insa ironia sortii face ca reconstituirea arheologica sa semene cu satul contemporan, fiind poate doar ceva mai curatica si mai organizata, din necesitati turistice. De altfel, acesta e si efectul pervers al amplasarii parcului arheologic in intravilanul comunei Bragadiru: poti face nestanjenit comparatie cu realitatea si poti constata ca prea multe nu s-au inovat in doua milenii. E drept ca, peste doua mii de ani, cand satul romanesc actual va fi, la randu-i, reconstituit, de pe harta sa ar putea lipsi sanctuarul dacic. Nu si birtul, care vertebreaza viata oricarei comunitati locale care se respecta. Dupa cum nu pot lipsi nici vilele cu turnulete, supercastelele construite de bogatasii care s-au oplosit in zona, antenele pentru satelit si garajele cu telecomanda. De asemenea, caminul cultural, absent din satul dacic, ar trebui adaugat in ipoteticul parc arheologic construit peste doua mii de ani. La fel si sectia de politie, cu sediul in conacul pe jumatate ruinat al boierilor aruncati de comunisti in puscarie pentru culpe simbolice.

Constructia satului dacic corespunde, insa, in mod ironic stirii ca, pentru a face figura europeana la summit-ul NATO, Romania ar trebui sa investeasca vreo sase milioane de dolari pentru imbunatatirea toaletelor din Casa Poporului. Acestea nu s-ar potrivi pretentiilor noastre europene si ar pune in pericol sanatatea beneficiarilor. Chiar daca articolul cu pricina este, mai degraba, o rautate gratuita, venita din partea unor frati de ginta latina, Romania are probleme istorice cu igiena, iar toal