In vreme ce toata lumea se straduieste sa propaseasca de azi pe maine, manata din spate de biciul cotidian, exista un soi aparte de oameni, pogorati parca de pe alta planeta, pe care singurul lucru care-i intereseaza este sa nascoceasca ceva ce nu s-a mai vazut pe pamant. Uneori doar simple metafore cu roti dintate, alteori inventii de mare folos, creatia mintii lor geniale pare sa nu intereseze pe nimeni, intr-o tara care nu-si mai asculta de mult inima. Va propunem cateva biografii alese la intamplare, dintre alte sute de cazuri care ar fi meritat aceeasi atentie. Oficiul romanesc de inventii detine un tezaur imens de inteligenta nefolosita
CONSTANTIN ANTOHI.
Becul magic
Costumul ii este un pic cam mare. Manecile par sa il incurce. Isi asaza cravata care fuge mereu intr-o parte. Nici parul nu vrea sa stea si isi trece mereu mana peste el. Tot efortul asta de a fi "prezentabil" pare ca il oboseste, il face sa transpire si, din cand in cand, sa pufaie. Cu toate astea, domnul Constantin Antohi este unul dintre cei mai cunoscuti inventatori din Iasi, una dintre cele mai sclipitoare minti ale inventicii romanesti.
Ne intalnim intr-un club al Politehnicii iesene. Printre mese de biliard, tineri cu blugii rupti si chelnerite zambitoare, domnul Antohi are aerul detectivului Colombo din serialele TV: un pic neadaptat, raspunzand politicos la privirile amuzate ale celor din jur, dar cu aerul ca stie el ceva. Pune pe scaun cele doua sacose cu care a venit: "Aici sunt... am adus niste... ma rog, daca vreti sa le vedeti... sunt doua sacose cu diplome de-ale mele, ca atat am putut sa car. Mai am acasa. Am si trofee, ca nu stiu unde sa le mai pun, ma gandesc sa le donez la Federatia Inventatorilor... nu mai am loc de ele...". Ne asezam la o masa si cerem cafea. In timp ce isi soarbe tacticos bautura aromata, eu rasfoiesc teancurile din sacose: "Gr
