Venirea primarului orasului Chisinau, liberalul Dorin Chirtoaca, la Bucuresti a fost un eveniment consemnat cu promptitudine de presa. Vizita a fost mai mult decat cordiala, in raspar fata de politica oficiala a presedintelui Republicii Moldova, dl Voronin, seful ales al administratiei municipale a Chisinaului straduindu-se sa marcheze in mod simbolic ceea ce socotea, pe buna dreptate, ca s-ar cuveni subliniat. In doua cuvinte, este vorba despre un continut ideatic ce se lasa pus sub genericul "Basarabia, pamant romanesc". Gesturile si declaratiile subsumabile acestei conceptii, socotite de rusofonii si rusofanii din Moldova de peste Prut drept o expresie a nationalismului romanesc, au fost legate, cum s-a observat, de celebrarea Unirii Basarabiei cu Romania cu exact noua decenii in urma.
Era previzibil in asemenea context ca istoria sa redevina un instrument numai bun de manipulat in mainile politicienilor, in aceasta privinta bunele sau relele intentii ale manipularii fiind de interes secundar. Principalul lucru de constatat este ca, din retorica politica, recursul la trecut intr-o maniera discutabila nu poate nicidecum lipsi.
Inspirat, pesemne, de Herodot, care furnizeaza informatii relevante despre acest ritual intr-un pasaj celebru al Istoriilor sale, de Scrisoarea a treia eminesciana sau chiar de analiza ampla si pe intelesul tuturor pe care o face intr-o monografie memorabila Petru Caraman, Dorin Chirtoaca i-a adus presedintelui Basescu un vas cu pamant din Basarabia. Daca adauga si un recipient din plastic plin cu apa din Bac, gestul politic respectiv ar fi reprodus intocmai ceremonia inchinarii politice stiute din mosi stramosi. Semnificatia este salutara, primarul capitalei basarabene recunoaste, de fapt, ca Moldova ex-sovietica apartine, de fapt, din punct de vedere istoric, spatiului romanesc. (Evit sa spun Romaniei pentru acuratet
