Marina Tvetaieva, "Proza", traducere din limba rusa de Janina Ianosi, prefata si note de Ion Ianosi, Editura "Ideea Europeana" (tel. 021/212.56.92), 320 pag.

Pe langa multele serii de studenti de la Universitatea Bucuresti care au avut ce invata de la profesorii Jeanina si Ion Ianosi, le datoreaza gratitudine si generatiile de cititori romani carora le-au mediat cunoasterea si intelegerea unor opere semnate Tolstoi, Dostoievski, Andrei Platonov, Boris Pasternak, Marina Tvetaieva s.a. - genii ale unei mari literaturi pe care sotii Ianosi o cunosc precum tot mai putini altii la noi. Despre opera Marinei Tvetaieva (1892-1941) si despre soarta tragica a celei ce innoise limbajul poetic al secolului XX, victima a crimelor staliniste, a inceput sa se vorbeasca la noi in perioada de deschidere de la sfarsitul anilor `60. Un volum de poeme ale ei, traduse de Aurel si Ion Covaci, a putut aparea in 1970, iar 16 ani mai tarziu, in populara colectie "Biblioteca pentru toti", sotii Ianosi ii publicau si proza. Editia pe care vi-o recomand azi nu e o reeditare a celei din 1986, ci selecteaza doar prozele memorialistice scrise in timpul exilului parizian din anii `30 si le grupeaza tematic. E vorba in ele despre copilarie si despre personajele si locurile care i-au marcat poetei prima perioada din viata, cea de pana la moartea mamei, in 1906. Este vorba in ele despre o familie nobila in toate sensurile cuvantului, dar parca atinsa de un blestem, in care moartea secera in plina tinerete fiinte iubite si inzestrate cu mari calitati, in care nefericirea isi cauta compensare in pasiuni intelectuale, iar mai tarziu, dupa 1917, imprejurarile istorice declanseaza alte suferinte si tragedii. Marina povesteste, in stilul ei inconfundabil, despre tata, Ivan Vladimirovici Tvetaiev, provenit dintr-o familie de preoti de tara si ajuns, prin vocatie si stradanie, un reputat profesor