Stimata doamna Sanziana Pop,
Am citit cu interes, dar si cu oarecare surprindere, in "Formula AS", la rubrica "Asul de inima", parerile unor cititori(oare) despre esecul casatoriilor sau neincrederea unora de a face pasul catre viata in doi. Cred ca principalul lucru care ar trebui mentionat este ca totul pleaca de la descrestinarea societatii ca ansamblu, a familiei si a individului in general. Totul a luat-o razna, nu mai exista nici un fel de principii, de moralitate, sau macar o bruma de bun simt care sa calauzeasca mintile si mai apoi actiunile noastre. Se spun vrute si nevrute, inclusiv de catre asa-zisi "specialisti", care au aparut ca ciupercile dupa ploaie in mass-media romaneasca, despre care doar Bunul Dumnezeu stie de catre cine au fost catalogati ca atare si care, din pacate, devin (de)formatori de opinie.
Nimeni nu indrazneste sa spuna ca descrestinarea noastra a dus si la situatia precara in care se afla acum insasi notiunea de familie. Lipsa de Dumnezeu a facut ca in sufletul oamenilor sa se culcuseasca doi demoni grei: lacomia si mandria, cu toate formele si derivatele posibile. Se vorbeste de neincredere intr-un eventual partener, dar de unde incredere, acolo unde nu exista Dumnezeu? Se mira tinerele "fete de firma" (cum pune cineva un titlu) ca nu-si gasesc rostul. Care rost, daca totul se invarte in jurul "mariei" sale banul, si cand libertatea s-a transformat lejer in libertinaj? Ce primesc tinerele si tinerii in familiile de azi? (despre societate si scoala nici nu cred ca mai merita amintit). Nimic sacru, ci doar lumesc. Intrebati la intamplare pe o mama ce doreste pentru fiica/fiul ei si o sa vedeti ca marea majoritate vorbesc despre situatia materiala, casa, masina etc. si mai putin sau chiar deloc despre suflet si ale lui. Cum sa faci o familie, cand nu pleci de la rangul de taina, la care a ridicat Dumnezeu familia si nunta
