- Editorial - nr. 64 / 1 Aprilie, 2008 Cat de ciudate sunt uneori intamplarile vietii! Cate vorbe de ocara au aruncat unii, atunci cand se inalta hulita Casa a Poporului! Cata cerneala neagra s-a mai revarsat in mass-media romaneasca peste numele ei! Cu cate vorbe de ocara, la adresa ei, au potopit-o unele televiziuni! Cate sageti indreptau atunci spre ea chiar unii dintre maharii care acum vin la summit-ul NATO de la Bucuresti, privind admirativ azi spre Palatul Parlamentului! Ceea ce pentru unii pe atunci era subiect de iritare si de nestapanita injuratura are azi darul sa se transforme in admiratie. Admiratie pentru cea de a doua cladire, ca marime, din lume, dupa Pentagon. Ar fi gresit sa se spuna ca aceasta cladire este admirata doar pentru marimea ei, intr-o competitie a orgoliilor nemasurate, pentru un loc romanesc in Cartea Recordurilor. Palatul Parlamentului (Casa Poporului), care isi deschide portile pentru vizitatori in perioada vacantelor, cand deputatii si senatorii se afla in teritoriu _ uneori, din pacate, prezenta unora este insotita de acele intalnite si vazute imbranceli ale unor zurbagii in fata camerelor de luat vederi, pentru a-si potoli ambitia de a se aseza, o clipa macar, pe scaunul presedintelui, intr-o scena de prost-gust! _ , starneste admiratie, in primul rand, pentru minunatiile din interior. Se mai gasesc chiar si acum limbuti care, chiar si in aceste momente, nu-si pot reprima injuria si proasta-crestere. Specularea unor sentimente contradictorii, chiar si dupa atatia ani, se afla in atentia fauritorilor de scenarii de care timpul nostru nu duce lipsa. "Se vede bine din Cosmos, dar nu se vede cu ochi buni de pe pamant!", exclama, mai anii trecuti, adaugand spuselor lui o explicabila nota de exagerare, un gures moderator al unei televiziuni. Nu stiu cat de bine sau nu se vede cladirea aceasta din Cosmos. Stim ca se vede "Zidul Chinezesc