Poate ca in alte zone ale tarii, asaltul termopanelor s-o mai fi ogoit, dar in zona Dornelor e "rezbel" mare!
Vibreaza vazduhul de zumzetul otelos al ferastraielor mecanice si de rapaitul ciocanelor care prefac in tandari usile si ferestrele de lemn, chiar daca sunt nou-noute, pentru a le face loc sofisticatelor surate. Si cum vorba romanului zice ca "daca-i bal, bal sa fie", cu ocazia montarii termopanelor, casele respective trec si printr-un riguros proces de "modernizare". De aceasta napasta n-o scapat nici casuta lui Mos Dumitru, cel de sade pe-o ulita laturalnica a orasului Vatra Dornei, si poarta in spinare bonda inflorata cu arnici. Pe vremuri, casuta cu pricina, mostenita de la parinti, era o casa destul de aratoasa, cu acoperisul in patru ape, cu ferestre ochioase, cu cerdac in fata. Mai apoi, dupa ce in jur au prins a se inalta hardughii uriase, parea un puisor de gaina. Dar mos Dumitru o indragea si asa. Acolo-i erau toate amintirile vietii lui; si cele din timpul copilariei... Si cele din timpul cat traise Arghira, nevasta-sa... Iar acum, s-au dus toate pe apa Sambetei. Si numai potlogarii de nepoti sunt de vina, ca mereu l-au tigalit la cap: "Hai, tataie, hai, sa-ti prefacem bordeiul. Ne faci de ras cu asemenea primitivitate. Iti punem si termopane. Sa vezi ca o sa fie ok". Si azi asa, maine asa, pana cand l-au induplecat. Pe urma, cat ai zice peste, s-a si deschis strasnic santier, ca doar nepotii erau in bani, ca nu degeaba slugarisera prin cele strainataturi. Si zbrrrr, si darrrr, vreo cateva luni la rand. Praf si pulbere s-a ales din ferestrele cele ochioase si din usile cele trainic ghintuite in bumbi de arama. Ba o mai imbracat si peretii in niste scanduri din "naidiloc lesanat", de nu-i chip a mai bate un cui in care sa-si mai atarne omul cele nevoi. Iar la drum, o puscat un gard strasnic, din beton, asa, ca la puscaria din Gherla. Se-
