Admitere la Facultatea de Stiinte Politice, vara anului 2007. Dupa expunerea proiectelor de candidatura, o intrebare de departajare este pusa frecvent celor care vor sa devina analistii si, eventual, actorii politici de maine: care sunt liderii partidelor politice din Romania? Candidatii reusesc, in general, sa identifice corect ce fel de partide sunt conduse de domnii Tariceanu, Boc sau Geoana. In multe cazuri, tinerii absolventi de liceu afirma ca "mai exista un partid… condus de un domn care apare la OTV, nu stim cum il cheama". De fapt, exact atat a mai ramas din imaginea publica a PNTCD: un domn care apare la OTV, fara un nume care sa fie usor de recunoscut, fara o doctrina sau un element care sa il identifice in spatiul autohton. Cum a ajuns in aceasta situatie un partid care a avut mult timp vocatie guvernamentala si care se revendica de traditie crestin-democrata, intr-o tara cu un grad scazut de secularizare? O explicatie ar fi ca PNTCD nu ofera un discurs coerent despre relatia dintre crestinism si democratie. Faptul ca domnul Milut apare la diverse reuniuni publice in care pune piatra de temelie a unor biserici sau ca domnul Pavelescu are un discurs in care mai apare din cand in cand termenul "subsidiaritate" nu este suficient. PNTCD nu mai propune un proiect politic pentru societatea romaneasca, ci doar ofera - insa nu intotdeauna -, prin domnul Milut, solutii financiare punctuale pentru candidatii sai, solutii care nici macar nu sunt impachetate sub forma unui mesaj politic coerent. S-a discutat destul de mult, la un moment dat, despre crearea unui pol de centru-dreapta care sa cuprinda PNL, AP si PNTCD. Au fost momente in care se parea ca la alegerile din 2008 cele doua partide minuscule vor fi luate sub aripa partidului de guvernamant si vor forma o alianta cu vocatie de reprezentativitate pentru optiunile de dreapta in care PNTCD isi va pastra identit