Repetitie pentru paradis

(Dupa moartea sotului ei, de care a fost legata printr-o mare iubire, Ana gaseste o fotografie care o face sa creada ca a fost tradata si inselata)

"Da-ti jos naframa neagra"

Ana, stiu ca e greu sa intelegi ce vreau sa spun prin "traieste din nou", dar ridica-te. Da-ti jos naframa neagra de pe cap si las-o sa cada si de pe umeri, in timp ce iesi din casa. Si daca nu stii unde sa mergi si incotro s-o apuci, du-te in parc, acolo unde a fost facuta fotografia aceea, si incearca sa intelegi daca merita sa iti chinui anii care ti-au mai ramas. Cineva poate spune "e doar o fotografie", dar eu, femeie maritata, cu o experienta de viata care m-a purtat prin bune si rele deopotriva, spun ca fotografia aceea e o dovada a unui un moment de tandrete, un semn de afectiune, dar sigur altfel decat il traia sotul tau langa tine. Nici nu mai conteaza ce era in sufletul lui. El a murit si odata cu el s-au dus certitudinile si au ramas intrebarile. Uita-le, Ana! Tine minte doar anii frumosi, pe care i-ai trait alaturi de el, numai clipele bune. Astea sunt certitudini... restul desertaciune. Pleaca de pe podul acela! Iarta-ti barbatul pentru clipa de slabiciune, daca ea a existat cu adevarat, si multumeste-i in gand celui care a pus fotografia in cutie, intentionat sau nu. Ti-a dat sansa sa intelegi ca trebuie sa lepezi naframa neagra si sa mergi mai departe, sa cauti sensul unui nou inceput. Fa lucruri pe care nu le-ai facut cat ai fost maritata, cat ti-ai dedicat viata familiei. Regaseste-l pe Dumnezeu si, prin El, regaseste-te si pe tine. E drumul cel mai sigur spre iertare si impacare.

MARIANA

"Reaminteste-ti de clipele voastre bune, in doi"

Scumpa Ana! Mi s-a taiat parca respiratia citind destainuirea ta, descatusarea ta din colivia tacerii. Poate altadata o sa am puterea sa scriu despre ce simt cu ade