Voinţa m-a condusVeteranul cinematografiei româneşti ne-a primit în casa din Zambaccian, unde ne-a vorbit despre viaţa sa, cu realizări, sacrificii şi regrete. În mai puţin de două săptămâni îşi va lansa cel de-al 72-lea film din carieră, "Supravieţuitorul”.
Supravieţuitorul. Sergiu Nicolaescu, o viaţă de poveste în lumea filmului
Voinţa m-a condusVeteranul cinematografiei româneşti ne-a primit în casa din Zambaccian, unde ne-a vorbit despre viaţa sa, cu realizări, sacrificii şi regrete. În mai puţin de două săptămâni îşi va lansa cel de-al 72-lea film din carieră, "Supravieţuitorul”.
Jurnalul Naţional: Sunteţi unul dintre regizorii care au continuat să facă film şi după ‘89. A fost greu să tineţi pasul cu vremurile? Sergiu Nicolaescu: Am avut întodeauna pretenţia că sunt foarte modern. Prin urmare, eu sunt înaintea vremurilor. Şi, fiind un bun profesionist, am depăşit mereu perioada în care am trăit. Am privit dincolo de evenimentele la care am fost martor şi care apar în multe dintre filmele mele.
Întotdeauna istoria a contat foarte mult în filmele dvs. Adevărat, în viaţa mea cel mai mult m-am inspirat din istorie. Iar pasiunea pentru istorie o am de când eram copil. Mama e de vină pentru asta. Era o femeie extraordinară care îmi cânta cântece patriotice încă de când eram în leagăn. Acest lucru a contat foarte mult în devenirea mea. La fel şi copilăria mea, o copilarie fantastică, foarte lungă, cu vacanţe care durau 8 luni. Din cauza războiului făceam şcoală doar patru luni. Însă nu am avut adolescenţă. Am intrat direct în viaţă, din copilărie.
Aţi fost grăbit să acumulaţi cunoştinte, să vă maturizaţi… Am terminat liceul în 2 ani, la doar 16 ani. Adică am dat câte două clase într-un singur an. Aşa am vrut eu şi aşa am făcut. Tot timpul voinţa mea a fost cea care m-a condus.
