În urma cu vreo doi îmi amintesc cum cautam un mare smenar cu dinti de aur venit din Italia dupa ce daduse un tun barosan acolo. S-a întors acasa într-o vacanta, plin de lovele, camuflându-se în cel mai rau famat cartier din Reghin. I-am vazut masina parcata în dosul blocului, un aspirator pentru femei care pot ajunge oriunde numai nu în rai. Eram însotit de un detectiv particular care avea pontul si vorbise cu el sa îmi dea un interviu cu pseudonim pentru publicatia la care lucram atunci. O sa îi spunem Sandro Saratoga. În bezna din scara blocului mirosea a urina de câine si coji de cartofi putrezite, la etajul întâi un tractorist îsi batea nevasta, pe scari am dat de un grup de baieti de cartier, unde unul dintre ei a desfacut o bila de heroina si a amestecat praful cu zeama de lamâie la lumina brichetei, pe care l-a tras în seringa, desi dormea pe el. Am ajuns la apartamentul tipului unde ne-a întâmpinat o traseista mai mult dezbracata, care se lauda ca o data la trei zile era amanta lui Sandro, care mai avea vreo doua pe la Petelea, la Glajarie si una la Suseni. Astea erau mai prapadite, se ofereau si pentru tichete de masa cu românii, dar cu turcii nici nu discutau fara 50 de coco.

L-am studiat din cap pâna în picioare. Avea o barba de câteva zile si o cicatrice la arcada stânga, fuma narghilea, era tavalit într-un fotoliu de piele, descult, într-o pajama antistres si îsi trecea obsesiv mâna prin parul gelat mai ceva ca Elvis. Avea o voce ferma si un accent de italian, care aducea a mafiot. Mi-a pus mai multe întrebari sa se asigure ca nu sunt un “lache balalau”. Sandro a stabilit regulile si proportiile discutiei, apoi mi-a povestit în linii mari despre mirajul occidentului si nenorocirea naivilor, mi-a explicat de ce a ajuns sa fure, pentru ce a ajuns în pârnaie, de ce nu poate trai fara sa prizeze si cum a învatat sa se lupte pentru a-si câstiga un