De Ziua Nationala a sarit ca prostul din baie strigind ca parada militara i-a blocat circulatia in drumul spre serviciu.

La Festivalul Enescu a plins in public dupa banii cheltuiti iresponsabil de guvernanti pe o manifestare de gala facuta aiurea pentru cinci madame de salon care merg la Ateneu in tara iubitorilor de manele. Cind Sibiul a fost ales Capitala Europeana s-a strimbat ironic si a rostit, sarcastic, zicala chelului si a tichiei de margaritar. Nu-i convin artificiile de Revelion, il enerveaza teribil ca se arunca bani pe iluminatul public de gala in perioada sarbatorilor de Craciun, si, daca ar fi dupa el, ar opri fintinile arteziene care consuma inutil apa si energie.

L-a scos din minti sommet-ul Francofoniei, acum ii macina nervii summit-ul NATO.

Scrie sau vorbeste cu furie despre blestemul culoarului unic, creeaza scenarii apocaliptice cu circulatia auto din Bucuresti si trage de mineca orice sofer dispus sa-l asculte, incercind sa-l convinga de justetea spuselor sale. El e om din popor, baiat de la tara, origine modesta carevasazica, ma-ntelegi, nu s-a pomenit sa arunci 26 de milioane de euro ca sa satisfaci un moft, acela de a fi tara in care vin sa se lafaie, pe culoare unice, in hoteluri de lux si la dineuri de gala, toti smecherii politici ai lumii!

Cu o miscare de condei, a convertit milioanele de euro insirate pe culoarele summit-ului NATO in kilometri de autostrada, pensii marite sau alocatii mai multe pentru copii. La a doua scriere i-a iesit calculul despre satele care ar fi putut beneficia de apa, gaze si canalizare daca mai-marii lumii nu s-ar fi catarat pe avioanele cu destinatia Bucuresti. Plinge de mila comerciantilor care au ghinionul unor pravalii insirate de-a lungul traseului de maxima securitate.

Cine-i despagubeste? Cum ramine cu respectarea drepturilor omului? E ingrijor