Fara tratatul cu Ucraina, Traian Basescu nu ar fi fost azi gazda primitoare a celei mai importante reuniuni din istoria NATO."
Acuzatiile de vanzare de tara aduse de seful statului negociatorilor romani ai Tratatului cu Ucraina si denuntarea implicita a documentului chiar in ajunul summitului sunt gesturi uluitoare. Romania s-a declarat un suporter al aspiratiilor Kievului de a se apropia de NATO, iar Ucraina, cel mai probabil, va fi marea vedeta a reuniunii de la Bucuresti. Cuprins de elan patriotic, Traian Basescu a readus in discutie, o tema cunoscuta, dezbatuta inclusiv pe blogul fostului premier Adrian Nastase, neexplicand nici cauza, nici scopul declaratiilor sale.
Fara Tratatul de baza cu Ucraina, Romania nu ar fi fost admisa in NATO. Nici Traian Basescu nu ar mai fi jucat rolul de gazda primitoare a celei mai mari reuniuni din istoria Aliantei Nord-Atlantice. Tara noastra s-ar fi aflat probabil printre statele care asteapta astazi, cu sufletul la gura, sa se deschida din nou usa NATO. Tratatul de baza a fost semnat sub presiunea candidaturii Romaniei la summitul de la Madrid, din iulie 1997, pe valurile starnite de Ucraina carmuita la acea vreme de Leonid Kucima.
Or, una dintre conditiile esentiale pentru aderare a fost si a ramas rezolvarea disputelor cu vecinii. Din punct de vedere al dreptului international, cu Ucraina aveam inca litigii teritoriale nesolutionate. Cu Moldova nu mai era nimic de convenit din moment ce Ion Iliescu ii recunoscuse statalitatea, iar cu Ungaria ne incheiasem socotelile privind drepturile minoritatilor.
Sentimentul general era ca, la Madrid, avem o sansa istorica, datorita sprijinului activ al Frantei. Emil Constantinescu nu-si permitea sa o rateze refuzand parafarea unui tratat deschis. Prin document, cele doua state se angajau ca-si vor stabili ulterior frontierele de stat si maritim