Medicii şi autorităţile locale se luptă pentru a obţine o decizie cât mai favorabilă privind privatizarea spaţiilor medicale. Unii vor să le cumpere cât mai ieftin, ceilalţi să le vândă cât mai scump. Cei care suferă sunt pacienţii. Circa 10.000 de cabinete medicale se află în proprietatea primăriilor din toată ţara, din creierii munţilor până în centrul Bucureştiului. Împreună cu spaţiile comune (holuri, scări, birouri etc.) şi cu dependinţele, se întin

Medicii şi autorităţile locale se luptă pentru a obţine o decizie cât mai favorabilă privind privatizarea spaţiilor medicale. Unii vor să le cumpere cât mai ieftin, ceilalţi să le vândă cât mai scump. Cei care suferă sunt pacienţii.

Circa 10.000 de cabinete medicale se află în proprietatea primăriilor din toată ţara, din creierii munţilor până în centrul Bucureştiului. Împreună cu spaţiile comune (holuri, scări, birouri etc.) şi cu dependinţele, se întind pe o suprafaţă de peste jumătate de milion de metri pătraţi. Majoritatea, în stare destul de proastă, pentru că nici autorităţile şi nici doctorii nu au făcut investiţii, aşteptând, de ani buni, o schimbare a statutului juridic. Dacă locaţiile respective ar fi vândute la preţul pieţei către medicii care le ocupă, administraţiile locale ar încasa, probabil, mai mult de 500 de milioane de euro. Dacă, însă, ar fi fost înstrăinate la preţurile preferenţiale prevăzute de un act normativ din 2006 (între 15 şi 70 de euro pe metrul pătrat construit), în conturile consiliilor locale ar fi intrat numai vreo 25-30 de milioane de euro.

Nici nu e de mirare, aşadar, că mulţi primari au tergiversat sau chiar au refuzat vânzarea spaţiilor medicale în baza legii respective. „În unele comune, au avut loc chiar referendumuri prin care s-a încercat blocarea înstrăinării cabinetelor. E absurdă atitudinea ast