Catalin Mihuleac Pare avantajoasa foarte imprimavararea tarii, daca luam la socoteala renasterea naturii, facturile subtiate la intretinere si varful nasului, fericit - cum sublinia si poetul George Toparceanu - ca nu ne mai ingheata decat accidental. Intorcand insa primavara si pe cealalta parte, constatam ca si dezavantajele ei sunt importante calitativ si cantitativ, mai ales pentru locuitorii de la oras, care nu intra in direct cu procesul de contemplare a expansiunii clorofilei. In primul rand, primavara la oras te impiedici la tot pasul de "agricultura edilitara", cum numea Geo Bogza toata activitatea frenetica de scormonire a asfaltului, de sapare a transeelor stradale si de ingropare a conductelor si firelor cu destinatii tenebroase. Trebuie sa-ti socoti cu foarte multa bagare de seama pasii incredintati trotuarului, fiindca la fiecare suta de metri poti s-o sfarsesti tragic, intr-o groapa ori intr-un sant, care te asteapta cu diametrul razand sinistru.
Dar de-ar fi doar asta! La fel de agasanta ca "agricultura edilitara" este si trecerea lasciva, pe firul bulevardelor, a limuzinelor umplute cu pustani de bani gata, care - considerand ca publicul pietonal nu detine suficiente cunostinte muzicale - tin sa ii culturalizeze din mersul lor incet pe patru roti. "Astazi am nervii nervosi/ Stati cuminti si seriosi/ Nu va miscati de la locuri/ Ca va dau electrosocuri!" ne avertizeaza sever mofturile vopsite metalizat, folosindu-se de vocea care umbla dand din solduri a traficantului de muzica falsa Guta Nicolae. Iar noi, pietonii, ce sa facem, ne conformam si stam cuminti la locuri, ca sa nu capatam pe cocoasa electrosocurile de care face vorbire, pardon, cantare, maestrul Guta Nicolae, sa traiasca cine l-a scos din piata agroalimentara ca sa-l aseze in cea muzicala. Ah, primavara, primavara... Multi neciopliti profita lejer de democratia spatiului
