Nimeni nu ştie cât valorează patrimoniul fundaţiei înfiinţate de Emanuil Gojdu. Sumele vehiculate în România, de sute de milioane de euro, sunt fanteziste. Fundaţia Gojdu a fost înfiinţată în aprilie 1870, ca urmare a prevederilor testamentare ale juristului transilvănean Emanuil Gojdu (1802 - 1870), fost Comite (prefect) de Lugoj, deputat de Tinca-Bihor şi membru al Casei Magnaţilor din Ungaria, care era pe atunci camera legislativă superioară a ţării. Prin testament

Nimeni nu ştie cât valorează patrimoniul fundaţiei înfiinţate de Emanuil Gojdu. Sumele vehiculate în România, de sute de milioane de euro, sunt fanteziste.

Fundaţia Gojdu a fost înfiinţată în aprilie 1870, ca urmare a prevederilor testamentare ale juristului transilvănean Emanuil Gojdu (1802 - 1870), fost Comite (prefect) de Lugoj, deputat de Tinca-Bihor şi membru al Casei Magnaţilor din Ungaria, care era pe atunci camera legislativă superioară a ţării. Prin testament, acesta şi-a donat întreaga avere „acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care se ţine de religia răsăriteană ortodoxă“, prin intermediul unei fundaţii prezidate de către Mitropolitul Ardealului şi care urma să poarte numele lui Gojdu. Dispunând de un patrimoniu estimat în 1917 la opt milioane de coroane austro-ungare, Fundaţia Gojdu a funcţionat până în 1918, timp în care a acordat peste 3.300 de burse pentru tinerii români din Ungaria şi Transilvania. În 1920, patrimoniul Fundaţiei se afla, în cea mai mare parte, pe teritoriul Ungariei. Printr-un acord încheiat în 1937, statul maghiar se angaja să îl restituie României în întregime, însă actul nu a mai fost niciodată pus în aplicare din cauza războiului. Bunurile Fundaţiei au fost naţionalizate de statele român şi, respectiv, maghiar în 1952. În 1996, Fundaţia Gojdu şi-a reluat activitatea, sub patronajul Mitropoliei Ard