Azi la Bucuresti începe summitul NATO, eveniment de importanta majora pentru politica externa a tarii noastre. Timp de doua zile, câtiva dintre cei mai importanti oameni ai lumii vor discuta si vor analiza strategii care vizeaza securitatea planetei. Sigur, e o onoare sa gazduim un astfel de eveniment, însa modul în care autoritatile au organizat sosirea musafirilor ne duce cu gândul la vremurile de dinainte de 1989, când „împuscatul” facea câte o vizita în teritoriu.
Mai mult ca sigur, participantii la summit vor lauda tara noastra pentru peisajul extraordinar care li se ofera de-a lungul atât de mediatizatului culoar unic. Acesta va face legatura între Aeroportul Otopeni si Palatul Parlamentului, fiind traseul pe care invitatii se vor deplasa pe perioada lucrarilor.
Ar fi fost interesant sa treaca pe acolo în urma cu o luna, incognito de exemplu, înainte ca armatele de maturatori sa adune muntii de gunoaie de pe marginea drumului. Înainte de vânarea haitelor de maidanezi, de luarea cu arcanul a aurolacilor si a cersetorilor care îsi faceau veacul prin zona. Înainte de „plombarea” drumului în stil mioritic, adica fusarit. Sau mult mai simplu, sa devieze de la traseul stabilit de fortele de securitate cu doua-trei strazi…
Cei care au regizat toate aceste pregatiri uita un lucru esential. Adevarata Românie se întinde în spatele bordurilor si a gardurilor proaspat vopsite, ca o jungla imensa, unde fiecare încearca sa supravietuiasca cum poate. Încercând sa oferim invitatilor o Românie impecabila, cu drumuri netede ca-n palma, stegulete si flori de unica folosinta, fara milogi si cu strazi mirosind a sampon, nu facem decât sa ne amagim singuri. Summitul se va termina, oaspetii se vor raspândi în cele patru zari iar noi vom ramâne tot aici. Printre gunoaie, drumuri care arata ca dupa bombardament si mizerie. Dupa blocurile gri…
Ce e mai grav, pol
