Japonia avea sa incline steagul rapusa de criza? Din nici o analiza serioasa nu se desprindeau date care sa conduca la o astfel de concluzie. Mai degraba unii analisti au confundat dorintele lor cu realitatile nipone.

Sa presupunem, totusi, ca scenariul ar fi fost bun. Si ca pentru economia japoneza ar fi fost inceputul sfarsitului in anii '90. Cine ar fi avut de castigat? E limpede: nimeni! Nici chiar concurentii Japoniei. Dimpotriva, pierderea ar fi fost generala.

Viata pe pamant ar fi fost mai anosta daca Japonia ar fi iesit din cursa. Si asta n-ar fi fost drama cea mai mare. Japonia ar fi tras dupa ea, inapoi, o mare parte a lumii. Economia mondiala ar fi fost cuprinsa de o criza grava. Imaginati-va economia mondiala fara presiunea japoneza. O relaxare generalizata s-ar fi facut imediat simtita pe multe piete. America, Germania, alte tari dezvoltate ar fi scapat de cosmarul de a-si proiecta strategiile cu ochii pe calitatea produselor japoneze, de multi ani intr-o amenintatoare expansiune. Dar fara batalia cu japonezii, pentru productivitate, preturi competitive, consumuri reduse de materii prime si resurse energetice, produse tot mai bune, stacheta tehnologica ar fi coborat treptat. Slabite din chingile competitiei cu firmele japoneze, companiile occidentale n-ar mai fi fost impinse la eforturi disperate de rationalizare si modernizare.

Ce ar fi urmat? Productivitate scazuta, mai putina competitivitate, declinul competitiei. Pe scurt, un recul pe toate pietele internationale. Iar declinul competitiei ar fi adus declinul bunastarii: mai putine credite pentru case, mai putine credite de consum, mai multa saracie.

Dar putea fi reala o astfel de alternativa - reculul japonez? Desigur, nu. Resursele Japoniei erau imense. Si sunt imense. Resursele din creierele oamenilor, in primul rand.

La inceputul anului 2006, Comisia Europeana a