Gara de Nord. Un chiosc de ziare, o vanzatoare si o cumparatoare.

Cumparatoarea cere vreo 5 titluri de reviste pentru doamne si domnisoare. Se uita prin tipla fiecareia la suvenirurile cu care au venit la vanzare si pare sa ezite in a face o alegere.

Vanzatoarea intervine si incearca sa o ajute cu o descriere a calitatilor unuia dintre cadouri.

Cumparatoarea inca ezita. Ia din nou revistele la cercetat, atinge fiecare suvenir cu degetul prin tipla si, in final, alege o publicatie care era insotiat de o chestie patratoasa pe care ochiul meu de barbat nu a reusit sa o identifice.

Ciudat este ca femeia nu a fost nici un moment interesata de continutul editorial al revistei, promovat prin intermediul titlurilor si al imaginilor de pe coperta.

Chioscuri de ziare?

In Romania, dar si in alte tari, chioscurile de ziare par a fi din ce in ce mai putin “de ziare” si din ce in ce mai mult chioscuri de cd-uri, chioscuri tip “loto” de unde poti cumpara lozuri in format tabloid care promoveaza diverse concursuri, chioscuri de carti etc.

Realitatea vanzarii produsului neinsotit de vreun premiu arata, de cela mai multe ori, ca ziarele pot tine pasul doar cu trendul general al consumului de presa. Aha, trendul acela descendent care atinge usturator si audintele TV, dar care se leaga de Internet doar in minutele in care cad retele marilor operatori, RDS sau UPC.

Nu stiu daca motivul pentru care femeia nu a fost vizibil interesata de continutul revistelor respective tine in primul rand de felul in care percepe calitatea editoriala a publicatiilor. Sau daca nu cumva e plictistia sa citeasca articole preluate din editiile internationale ale revistelor respective, articole care de foarte multe ori n-au nimic de-a face cu specificul femeilor din Romania.

Problema principala ca din ce in