Nu ne mai mira nimic la presedintele Basescu. Vine o vreme in viata potentatilor politici ai zilei cind li se pare ca lumea le sta la picioare. Si in acele momente de glorie si marire, cred ca pot spune orice si despre oricine. In aceste zile, impresia pe care o lasa presedintele nostru este ca se poate masura cu oricine. Poate parea curios sa spunem despre presedinele tarii ca este un inchipuit daca te gindesti ca el este tocmai „Presedintele“, dar exact asta lasa Traian Basescu impresia ca este. Acesta este momentul lui. El este presedintele in timpul caruia s-a adunat la Bucuresti „toata floarea cea vestita...“ sa dea piept cu tarul Putin, a carui prezenta la Bucuresti, cu o zi inaintea summit-ului, este incerta. O invitatie malitioasa, de genul „Dle Putin, veniti sa fiti partenerul nostru, pentru ca amenintarile nu mai sint aceleasi“, care-l arata pe presedintele rus tributar logicii Razboiului Rece, este intodeauna de natura sa tresalte spiritul romanului dornic sa-si ia revansa istorica in fata Rusiei.
Presedintele nu este departe de adevar, dar nu stim insa cum un astfel de agument l-ar determina pe Putin sa renunte la privilegii, la propria doctrina, si sa-si deschida tara catre fortele concurentiale ale pietei mondiale si democratiei, asa cum ii cere Occidentul.
Si nu este deloc clar pe ce se bazeaza Traian Basescu, mentinind de ani buni un ton iritat la adresa Rusiei. Sau unde vrea sa ajunga? Ce este de cistigat? Ce ar fi fost de pierdut in relatiile bilaterale cu Rusia s-a cam pierdut de mult si situatia pare iremediabila, pe termen scurt si mediu. Oare acest ton certaret ne-ar face mai interesanti in ochii partenerilor din NATO si UE? Am avea ceva de cistigat crescind in ochii lor? Crestem in ochii lor daca ne compromitem permanent relatiile cu Rusia? De la partenerii de peste Atlantic nu prea am simtit nimic, in afara unor batai pe um
