O frumoasa reuniune a jazzului romanesc s-a consumat luni, 31 martie 2008, in aceeasi zi si, din nefericire, la aceeasi ora cu decernarea Premiilor revistei Observator cultural. Cu regretul de a nu putea fi prezenti la ambele manifestari si cu scuzele de rigoare adresate distinsei redactii a revistei unde apar si consideratiile mele despre viata muzicala, am optat, totusi, din ratiuni profesionale, dar si emotionale – nu dau muzica pentru literatura, orice ar fi –, pentru oferta facuta de neobositul duo alcatuit din Florian Lungu si Alexandru Sipa. Ramasi pe baricadele promovarii jazzului cu o tenacitate, consecventa, energie si un entuziasm greu de evaluat in simple cuvinte.

Sub egida Uniunii Compozitorilor – orisicit…, firma ei da bine – si a Fundatiei Muzza (nu am inteles bine semnificatia celor doi „z“) si a generoasei gazde denumite „Tinerimea romana“ s-a derulat a patra editie a Galelor Premiilor Jazz, pe 2007, de aceasta data. Prilej de panoramare a vietii noastre jazzistice. Atit cit a mai ramas, atit cit mai poate, jazzul atrage si intretine interesul publicului larg romanesc. Sala Centrului National de Arta „Tinerimea Romana“, la doi pasi de monstrul si oroarea numita Casa Poporului, ce va stringe burtaverzimea politico-militara a lumii, a reusit sa ii adune laolalta pe cei care sint interesati de acest gen muzical. Realizatorul intregii manifestari a fost Alexandru Sipa, iar prezentatori, mosh-ul vesnic tinar si ferice, animator si iubitor de jazz, Florian Lungu, cu concursul aceluiasi Alexandru Sipa.

Una peste alta, o seara agreabila, dar si o unda de amaraciune ca nu prea stam bine cu jazzul romanesc. Dispar, incet-incet si pe nesimtite, muzicienii, dispare mult mai repejor interesul pentru aceasta minunata forma a libertatii de spirit care a fost si a ramas muzica de jazz. Este adevarat ca gala a fost un bun prilej de a reved