Din fericire, saptamina trecuta a fost variata si atractiva in plan muzical, astfel incit melomanii bucuresteni au avut… de unde sa aleaga. Spre exemplu, Din fericire, saptamina trecuta a fost variata si atractiva in plan muzical, astfel incit melomanii bucuresteni au avut… de unde sa aleaga. Spre exemplu, Institutul National pentru Memoria Exilului a propus, in aula Palatului Cantacuzino, o reintilnire cu basul George Crasnaru, stabilit de multi ani in Germania.

A fost aplaudat de data aceasta intr-o seara speciala, care i-a permis sa abordeze, in compania rafinatei pianiste Verona Maier, deopotriva miniatura romaneasca (cintind, pe linga piese de A. Eliade, Kiriac, Enescu, si lieduri semnate de Pascal Bentoiu sau Radu Paladi, compozitori care s-au aflat in sala) si repertoriul de opera (in arii din Barbierul din Sevilla, Faust, Don Carlo), oferind, in final, Balada puricelui de Musorgski, intr-o excelenta interpretare, in care am regasit expresivitatea si „culorile“ atit de apreciate si in primii ani ai carierei „de acasa“. O revenire „de suflet“, care i-a prilejuit, dupa decenii, o noua colaborare cu Florin Diaconescu (in duetul din Faust, apreciatul tenor abordind si o arie din Arleziana), dar si prezentarea unui bariton pe care il ascultam de ani buni la Opera din Constanta – Ioan Ardelean (format la Academia de Muzica din Cluj, dar care a lucrat cu G. Crasnaru in cadrul unor master-classes) – un glas generos, dar cu multe probleme in aria din Barbierul din Sevilla. Iar secventele filmate din recitaluri sau spectacole in aer liber (de la Pesaro – Italia sau din Germania) au completat „portretul“ artistic al oaspetelui, gindit de Marilena Rotaru (deopotriva realizatoarea caietului-program cuprinzind date definitorii pentru cariera solistului si fotografii „de colectie“). Amintiri, aplauzele unui public numeros (din care au lipsit insa cu desavirsire