Nu avem probleme cu America. Am punctat bine imagistic cu acest sumit NATO de la Bucuresti. L-am vazut pe tar pentru prima data în România. Albania poftita în Alianta înaintea Serbiei razvratite si parasite. Clar, catolici croati primiti în familia nord-atlantica. Macedoniei i se cere sa uite de Alexandru cel Mare si sa-si schimbe numele statului. Asta da forta NATO. Ucraina si Georgia la încalzire…

Ca noi suntem mari prieteni cu America e clar pentru toata lumea, mai putin cu vizele, care sincer, o spun din experienta proprie, se obtin pe loc daca esti român cu radacini adevarate în tara asta. Nu s-a vorbit, normal, de prea putinii kilometri de autostrada Bechtel.

Ca suntem nicicum cu Rusia noului Alexandru, chiar o stie toata lumea, si o mai si simtim pe propria piele milioane de români. si-n particular, la factura de gaz, dar mai ales în relatiile comeciale, bazate tocmai pe lipsa de energie, de care, har Domnului pentru rusi, marele imperiu de la Rasarit, în refacere formidabila, nu duce defel lipsa. Dimpotriva, e plamânul energetic al planetei. Ca nu prea le-am acordat importanta cancelarului Merkel, recent prietenului Szarkozy, premierului britanic Brown, si câtor alti prim ministri si presedinti, am înteles ca eram doar gazde ale sumitului, iar entitatea NATO, în sine, era organizator principal… Ca am întâmpinat delegatii de state cu directori de protocol, nu cu ministrul de externe sau de catre premier ori de ministrul Apararii, o fi doar o problema de comunicare, organizare si tip de protocol al Pactului.

Este însa inacceptabil ca macar presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din România, Ticu Dumitrescu, sau liderul taranist Ion Diaconescu, amândoi cu ani grei de puscarie, sau oricare alt stâlp al rezistentei acestui popor în fata dictaturii, sa nu fi fost printre cei carora trebuia sa li se acorde un privilegiu. Un semn de