Una dintre manifestarile civice interesante ale romanilor (si nu de azi, de ieri!) se leaga de atitudinea fata de S.U.A. si americani. Respectand legea care spune ca orice sentiment intens se poate transforma in opusul sau, si iubirea concetatenilor nostri fata de americani lasa cateodata loc urii fata de ei. Intre americanofolie si americanofobie Romania isi gaseste insa cu dificultate echilibrul, calmul, raportarea optima.

Explicatii de tot felul rasar imediat in minte, semn, poate, ca raman superficiale si nu ajuta la intelegerea justa a fenomenului. Astazi S.U.A. sunt hegemonul universal, pazitorul ordinii in lume, polul politic unic al Terrei iesite din zodia bipolaritatii in 1989. Ai crede, astfel, ca, beneficiind de instinctul ascutit al tuturor popoarelor de supravietuitori, si romanii iubesc, adora, divinizeaza si mitizeaza forta politica, dominatia fara rost, faraoniada. si chiar ar avea destule motive sa o faca nu pentru ca e mai bine sa fii un supus devotat, spre a nu-ti complica viata, in raport cu orice megaentitate de care depinzi prin ite vazute si nevazute, ci fiindca S.U.A. raman, de la nastere si pana azi, purtatorul de stindard al valorilor democratiei de tip burghez si al capitalismului de mare succes. Desi asocierea S.U.A. cu democratia confera legitimitate admiratiei fata de marea putere transoceanica si cu toate ca succesul economic, bunastarea starnesc oriunde si oricand invidia, adulatia hedonica, ba chiar si mitizarea, nu cred, totusi, ca aici sta secretul acestei constante imagologice.

Ea nu pare sa aiba de-a face prea mult cu rationalitatea. Inutil, prin urmare, sa punem totul pe seama darurilor naturale venite de pe continentul nord-american. Nici cartoful, nici porumbul, nici curcanul nu sunt suficiente pentru a ne ajuta sa descifram entuziasmul fata de tara cowboy-lor. La urma urmei, oricat de benefice ar fi toat