Imperfecţiunile trupului îi fac să fie mult mai atenţi la detalii. Poate nu prind din zbor un algoritm sau o demonstraţie matematică, dar, cu siguranţă, îndemânarea lor este mult mai dezvoltată decât la copiii „normali“. De la olimpiadele şi concursurile din Sibiu şi Târgu Jiu nu se întorc niciodată fără premii, iar la Centrul Şcolar „Beethoven“ din Craiova învaţă că din icoana de vatră se mai poate câştiga o pâine. Pentru cei mai mulţi, sunetele au amuţit undeva în primele nouă luni de viaţă. Ceilalţi şi-au pierdut auzul în timp, printr-un accident nefericit. În atelierul de la şcoală, câţiva copii se străduiesc să dea chip bucăţilor inerte de lemn întinse pe masă. Nu sunt mulţi, doar 15 băieţi, căci fetele au dat repede bir cu fugiţii, îndreptându-se spre pictură sau dansuri. „Dizabilitatea lor îi face mai atenţi la amănunte, la detalii. Tocmai de aceea insistăm pe lucrul manual, iar obiectele sunt inspirate din cele tradiţionale româneşti. Cu atât mai mult cu cât au rămas puţini meşteri care mai respectă datinile. Încercăm aici să-i ajutăm să devină independenţi, pentru a putea lucra acasă, atunci când termină şcoala. În felul acesta, pot să-şi câştige o pâine sau să-şi completeze veniturile, pentru că şcoala le oferă puţine şanse“, îi descrie profesorul Ionuţ Smarandache, coordonatorul atelierului de sculptură, pe elevii săi.

Deasupra vetrei „La toate manifestările, fie că participăm cu linguri încrustate sau cu icoane de vatră, ne prezentăm în costume populare specifice zonei. Icoanele de vatră sunt foarte simple şi, acum trei, patru sute de ani, se găseau în casele clasei de jos, fiind aşezate în spaţiu deschis, la hornul sobei de obicei - de aceea sunt şi negre - pentru a alunga spiritele rele. În ţară, mai sunt vreo trei ateliere care le mai fac. Ele nu sunt nici pictate, nici sculptate, ţăranul scrijelindu-şi un arhanghel, o cruce, pe Mântuitorul