Autorul capodoperei Un barbat ca Eva, Radu Gabrea, are vocatia tematicii minoritarilor de toate categoriile. S-a vazut si in filmul de virf tocmai citat, turnat in Germania in 1984 si afisindu-si dilematica in titlu. Barbatul titular il evoca pe seful de scoala al Noului Film German, Rainer Werner Fassbinder, care disparuse cu numai doi ani inainte, la virsta de 38 de ani. Dar intreaga filmografie a cineastului nostru – autoexilat politic la mijlocul anilor ’70 si reintors in tara dupa Revolutie – e o demonstratie in acest sens.

Descoperim constanta chiar acolo unde nu ne asteptam, anticipata in filmul de debut Prea mic pentru un razboi atit de mare (1970), reluata in Noro (2002), ai caror protagonisti sint copiii-adolescenti dezavantajati. Incepind cu primul op produs in libertatea Occidentului (Nu te teme, Iacob – adaptare originala in 1981 a schitei lui Caragiale, O faclie de Paste), irump in filmografia lui Radu Gabrea problematicile interetnice. Antologic este documentarul Romania, Romania (2007), din nou cu afisarea din titlu a sensului acestui demers, fiindca n-am vazut niciodata o mai subtil-emotionanta sondare a liantelor nationale inextricabile, ca in aceasta, sa zicem, a doua capodopera a autorului, consacrata modulatiilor romanesti din folclorul si din celelalte creatii muzicale ale evreilor de origine romana exilati in America.

Sint filtrul si magnetul unei selectivitati, ale unei consecvente tutelare, care definesc in genere artistii autentici. Prin ele, virtual, „filmele compun o opera“, sustragindu-se prea specificului zig-zag expandat, din cauza caruia nu prea se intelege, nu se aduna, nu se coaguleaza si nu se alege mai nimic din filmografiile vechii si intermediarei noastre garzi, centrifugate prin demagogia „diversitatii tematice si de gen“, impuse propagandistic, populist si „educativ“ de catre culturnicii de ieri si de azi. @