Profitul net al oricarei firme si, implicit, valoarea unei companii sunt influentate nu numai de performanta operationala a managementului, ci si de o serie de factori de piata cum ar fi cursul de schimb, dobanzile facilitatilor de finantare, dobanzile plasamentelor sau pretul materiilor prime.
Impactul agregat al acestor factori poate fi o crestere ori o diminuare a profitului operational. In general, companiile se concentreaza pe maximizarea profitului obtinut din activitatile de baza, considerand pierderile datorate miscarilor nefavorabile ale factorilor de piata drept un cost al desfasurarii afacerii, iar eventualele rezultate pozitive datorate acelorasi factori - "o bafta".
Obiectivul unei politici de gestiune a riscului pentru o companie trebuie sa aiba ca rol modificarea formei distributiei statistice a profitului net de la sfarsitul anului. Sa presupunem ca in mod normal o companie isi propune sa realizeze 10 mil. euro profit net. Date fiind diferitele decizii operationale, evolutia pietelor de desfacere, miscarile concurentei si impactul diferitilor factori veniti dinspre pietele financiare, rezultatul realizat poate sa ia in realitate diverse valori intre 5 si 15 mil. de euro cu diferite probabilitati de realizare.
Rolul instrumentelor financiare derivate utilizate intr-un program coerent de management al riscului este tocmai acela de a micsora incertitudinea privind rezultatul final sau, mai mult, de a imbunatati inclusiv rezultatul final asteptat. Pentru a aduce valoare adaugata cu ajutorul instrumentelor financiare derivate este important ca utilizarea lor sa aiba loc dupa analizarea activitatii de ansamblu a companiei si nu prin simpla atasare a acestora la tranzactii individuale rupte de context. Astfel, un program de management al riscului conceput cu ajutorul produselor derivate poate realiza urmatoarele:
1. o distributie stat
